Bisericuta de lemn

Bisericuta de lemn

vineri, 21 iunie 2013





Un lăcaş de valoare în patrimoniul naţional

Biserica Vârgolici, monument istoric din 1915

Miercuri, 19 iunie 2013
Bisericuţa de lemn „Adormirea Veche“, o bijuterie a arhitecturii în lemn din Moldova de Sus, se află sub protecţia legislaţiei monumentelor istorice de aproape un veac. Este, potrivit documentelor, printre ctitoriile cu cea mai veche înregistrare oficială pe o listă a monumentelor istorice, după ce, în 1892, a fost promulgată, prin decret regal, prima Lege pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice. Legea prevedea şi înfiinţarea unei „Comisiuni a Monumentelor Publice“, care, încă de la început, îşi ia titlul „Comisiunea Monumentelor Istorice“. Comisiunea avea ca sarcină să întocmească un inventar al „tuturor edificiilor şi obiectelor vechi din ţară care presintă un deosebit interes istoric sau artistic, pentru a căror conservare să se ia măsuri“.
Inventarul trebuia să fie revizuit din cinci în cinci ani „pentru clasarea şi declasarea monumentelor“. Odată trecute în inventar, monumentele nu puteau fi dărâmate, reparate sau restaurate „fără prealabila autorizare a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, care va hotarî după ce va fi luat avisul Comisiunii Monumentelor Publice“. Legea mai prevedea posibilitatea de „expropriere pentru causă de utilitate publică“ şi clauze penale pentru cei care vor deteriora sau dărâma monumentele, fie ei chiar proprietarii lor.
În 1913 s-a înfiinţat Casa Monumentelor Istorice, cu scopul de a strânge şi distribui fondurile necesare lucrărilor Comisiunii. În acest context, în care autorităţile făceau eforturi pentru inventarierea şi chiar restaurarea celor mai importante şi vechi ctitorii ale ţării, bisericuţa de lemn de la Dorohoi este înscrisă, la 1915, în lista monumentelor istorice, administraţia de atunci a oraşului primind ordine clare în ceea ce priveşte felul în care trebuia îngrijit şi conservat acest lăcaş.
Într-un raport al Epitropiei Bisericii „Adormirea veche“ către Mitropolia Moldovei, datat la 5 septembrie 1915, se arată că lăcaşul „este trecut între monumentele vechi, istorice“. La acel moment, se mai arată în document, în fostul judeţ Dorohoi existau încă două biserici declarate monumente istorice: Biserica „Sfântul Nicolae“ din oraşul Dorohoi, ctitorie ştefaniană, ridicată la 1495, şi „Biserica „Sfântul Nicolae“ din cătuna Bălineşti, com. Zamostea, zidită de logofătul Ioan Tăutu la 1499 (azi aflată pe raza administrativă a judeţului Suceava).

Particularităţi ale stilului arhitectural

Lăcaş reprezentativ pentru arhitectura în lemn de secol XVIII
Biserica de lemn „Adormirea Veche“ din Dorohoi, cunoscută şi ca Biserica Vârgolici, după numele boierului pe pământurile căruia a fost ridicată, prezintă un caracter particular în rândul lăcaşurilor similare din această parte de ţară. Acesta este conturat de elementele de arhitectură din interior, precum şi de tehnica încheierii bârnelor.
„Bisericuţa este construită din bârne de stejar, pe temelie de piatră, ridicată până la înălţimea de un metru, are legătura bârnelor încheiată pâna la bolţile de sus din pronaos, naos şi altar, formând un tot unitar, arătând construcţia veche, solidă, a veacurilor trecute, motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naţionale“, explică pr. Cătălin Ifrim, parohul bisericii şi profesor la Seminarul Teologic din Dorohoi.
În lucrarea sa „Oraşe şi sate“, marele istoric Nicolae Iorga o caracteriza ca fiind „cea mai bună mărturie despre dorohoienii noştri din veacul XVIII“. Lăcaşul a fost construit din bârne masive de stejar, cioplite din topor, încheiate în cheotori netede, până la bolta de sus, şi aşezate pe o temelie zdravănă de piatră de râu. La exterior se remarcă brâul median, ce încinge biserica. Splendidele elemente decorative de pe portalul de intrare precum şi pisania de deasupra uşii atestă valoarea deosebită şi vechimea monumentului.
Aceasta este cea de-a doua bisericuţă construită în oraşul Dorohoi, după ctitoria lui Ştefan cel Mare, cu hramul „Sfântul Nicolae“ (1495).

Pictura catapetesmei, extrem de valoroasă

Catapeteasma reprezintă, de asemenea, unul dintre elementele ce dau consistenţă şi valoare monumentului. Aceasta datează din 1794. Potrivit printelui Cătălin Ifrim, aici se deosebesc două stiluri picturale, semn că la un moment dat s-a intervenit asupra picturii. Astfel, icoanele împărăteşti sunt realizate în stil neoromânesc, pe când pentru registrele superioare s-a recurs la tehnica picturală bizantină. „Icoanele sunt îmbrăcate în foiţă de aur bătută manual şi au o cromatică deosebită, potenţată de pigmentul natural folosit“, precizează parohul Bisericii de lemn „Adormirea Veche şi Naşterea Maicii Domnului“.

Un centru spiritual de tradiţie

Deşi monument istoric încă din 1915, bisericuţa a fost închisă în 1970, în plină ascensiune a regimului comunist în România, şi a rămas aşa până în 1995. La închiderea lăcaşului, comuniştii au motivat gestul prin faptul că parohul de atunci, preotul Ilie Popa, fusese simpatizant al mişcării legionare. În fapt, bisericuţa era incomodă pentru autorităţile de atunci, pentru că devenise, nu numai pentru Dorohoi, ci şi pentru toată zona Botoşanilor, un adevărat centru spiritual, un loc în care oamenii găseau linişte, alinare şi un pic de libertate în condiţiile triste ale acelor vremuri. „Se făcea Sfântul Maslu aici, iar credincioşii veneau din tot judeţul. Şi un pic îi încurca pe comunişti. În plus, bisericuţa venea cu o tradiţie deosebită în spate, cu preoţi slujitori cărturari şi buni români, cum au fost printele Dumitru Furtună, părintele Constantin Ciocoiu“, explică părintele Cătălin Ifrim, cel care a redeschis biserica, în 1995, şi care s-a străduit să o restaureze după vechile tipare.

Adăugaţi un comentariu






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu